Nu ştiam
de unde vine setea de tine,
îmi luasei apele.
Chip fără chip
umbră fără contur;
Îmi zboară furnicile înaripate
printre gânduri;
Îmi coboară sângele la picioarele tale.
Mi-au căzut genele în palma ta.
Ieri am alergat să-mi adun rămăşiţe de inimă
din crăpături de scoarţă galbenă;
A plouat.
Mi-au rămas
în sângele şiroind
Clipele de nesomn
când visul păştea iarbă uscată.
No comments:
Post a Comment