2


Trandafirii nu mor niciodata.
Ai presarat peste ei ecou de gând.
Ah, ce minunat imi vorbeste despre tine vantul,
cum ma mai saruta ploaia in locul tau.....
Trotuarul s-a spart de durere
sub pasii mei, ai tai, poate ai nostri;
Poate ieri am mers intr-un picior
ca azi vad doua urme;
Trebuie sa fie pasii nostri;
poate-am jucat sotron.
Cu siguranta ieri ma doreai ca si azi.
Cuvantul stie mai bine ce culoare au ochii tai,
mi-a spus.
Maine ma vei dori aprig, vei intoarce
corabiile din drum
Si-mi vei trimite mie marea.
M-am asezat pe muschiul copacului,
cuvantul mi-a zis ca esti tu.
Ah, sarut vazduhul, vreau sa ma inghita!
Poate voi fi gand.
Nu ma grabesc spre tine,
cuvantul spunea ca va fi vreme sa apara
patru urme pe trotuar.
Furnicile m-au ciupit de talpa goala,
fara cuvant.
Am simtit.
Ciudat.
Tu, oare unde esti,
cand nu te simt?

2 comments:

a d said...

numaratori de ploi din doi in doi, iubito cata lume-ntre noi



:)

a d said...

numaratori de ploi din doi in doi, iubito cata lume-ntre noi



:)