Te iubeam într-un triunghi
cu trei frunze aburinde
de ochii aprinşi
petalelor şterse.
Prin căuşul palmelor mici
pe potecile înguste din vii
se adunase cerul într-o ghindă
pătrată.
Căzură frunzele albe
în trei zile.
Pădurile au aflat .
Triunghiul îmi ceru socoteală.
Trecu ora ascuţită
nu mă mai poţi ucide acum ;
Ai timp
când seacă lacrimile lunii.
1 comment:
superb... din cate imi aduc aminte am ajuns aici de pe photosig :) si bine am facut :) felicitari pentru fotografii :) imi zambeste sufletul cand le vad :)
Post a Comment