Showing posts with label thoughts. Show all posts
Showing posts with label thoughts. Show all posts

take my hand...!


that day, some found the water;
that day, or maybe the other, some said the word
drawn in the fears, forgotten still
but runs...
learn to search for dust in the air
to be sure there is something
if not, come here to open the box of shades
must find anything there...
the ship wrecked long time ago
in the foreign waters
fire in the woods...
moonlight...

umbra

Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
(G. Bacovia- Umbra)


thoughts

Aminteşte-ţi toamnă că mi-ai permis atunci să zbor
să mă cuprindă deşertul şi să mă soarbă oceanul;
Ar trebui sa ma trezesti chiar acum;
mă caută nisipul , mă strigă apele,
petala pe care m-ai aşezat nu se clatină să mă scape,
păsările nu mă vor hrană pentru pui,
vântul a uitat că exist
iar pisicile nu mai au gheare.




immortality (withered reds)

i'm waiting

white dream

Iubesc în alb.
ce mai contează lacrimile galbene,
sau randurile scrise stramb?
ce mai contează că de pe fruntea ta
stropii de rouă cad albaştri?
Iubesc în alb.
nu mai contează
ce culoare avea obiectul
ce se spune că a fost floare.
se auzise că ar fi fost roşie.
Iubesc în alb.
Nu mai contează
că fereastra s-a deschis
şi norii mi s-a spus că sunt gri.
Iubesc în alb.

senseless


A fost odată ca niciodată
o poveste albastră cu galben.
Se spunea că roşul murea
şi se învineţise
iar plopul se oprise din făcut pere
şi făcea gri.
Calul năzdrăvan mânca
jăratec stins cu verde
iar soarele strălucea mov.
A fost odată ca niciodată
o poveste albastră cu galben.

ultimul gand

Mi-amintesc.
Folosesc un singur gând.
cu el te găsesc,
cu el mă caut,
În el îmi plouă,
în el mă ninge
şi răsare luna
dacă mi-o amintesc.


lacrimi....











peste-al nostru sărut
ireal si tăcut
va veni vântul iernii,
va veni soarele primăvăratic,
va veni căldura verii
şi va veni din nou toamna....
noi nu vom fi acolo, nici aici...
vom fi ca al nostru sărut...
ireal si tăcut....
pierduţi in zbor de vise.

Monolog


Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.
(M. Sorescu - Am zărit lumină...)